Partidul piraților

Și de ce nu?
Deja există partid pentru tot ce se poate. Acum e rândul piraților.

Partidul piraților (Piratpartiet) a luat naștere în 2006 în Suedia și a ajuns în câțiva ani unul din partidele cu cel mai mare număr de membri, inspirând inițierea unei astfel de mișcări în toată lumea, dar în principal în Europa.

Intențiile oficiale ale acestor ”pirați” sunt, pe scurt, de a revoluționa conceptul de drept de autor și de a elimina cu totul brevetul, considerate de ei îmbătrânite și nerealiste. Ei sunt de părere că Networking-ul, Download-ul și File Sharing-ul nu ar trebui criminalizate și că Internetul ar putea deveni ”cea mai măreață bibliotecă creată vreodată”.

Totuși, nu putem ignora faptul că, deși sunt susținuți de foarte mulți oameni, pirații au și inamici. Legea e lege, iar furtul e furt. Ceea ce e un lucru bun pentru unii este rău pentru alții.

”The Internet is both great and terrible. As a source of information, a tool for delivering music and art, it’s great. But spamming ads and piracy of music is terrible. It’s stealing.” – Gary Wright

Așadar, părerile sunt împărțite. Voi ce părere aveți?

Pentru a afla mai multe despre acest partid, vizitați următoarele adrese:
http://www.piratpartiet.se/international/english – The Pirate Party
http://en.wikipedia.org/wiki/Pirate_Party – Pirate Party

Internetul – open source?

Ne plângem sau cel puțin auzim de injustețea lumii înconjurătoare, de cât de încălcată este legea și cât se fură. Avem discuții interminabile despre cum noile borduri au costat de 10 ori cât prețul pieței și despre cum Logan-urile poliției sunt probabil placate cu aur. Ne minunăm într-atâta de cât fură alții încât uităm de furtișagurile noastre.

Am prieteni care se laudă cu 600 giga de muzică (pă bune) și cu hard-uri externe pline de filme – evident, nimic original.

Totuși, nu vreau să par ca și cum acuz pe cineva; aș fi ipocrită – până și eu mă mândresc cu viteza conexiunii mele și cum șterg orice film după ce îl văd, ”că doar pot să-l downloadez din nou, nu?”.

Întrebarea la care vreau, sau cel puțin mi-ar plăcea, să răspund până la sfârșitul acestui proiect (adică undeva prin ianuarie) este dacă „furtul pe internet este la fel ”rău” ca furtul în realitate?”.