Internetul – open source?

Ne plângem sau cel puțin auzim de injustețea lumii înconjurătoare, de cât de încălcată este legea și cât se fură. Avem discuții interminabile despre cum noile borduri au costat de 10 ori cât prețul pieței și despre cum Logan-urile poliției sunt probabil placate cu aur. Ne minunăm într-atâta de cât fură alții încât uităm de furtișagurile noastre.

Am prieteni care se laudă cu 600 giga de muzică (pă bune) și cu hard-uri externe pline de filme – evident, nimic original.

Totuși, nu vreau să par ca și cum acuz pe cineva; aș fi ipocrită – până și eu mă mândresc cu viteza conexiunii mele și cum șterg orice film după ce îl văd, ”că doar pot să-l downloadez din nou, nu?”.

Întrebarea la care vreau, sau cel puțin mi-ar plăcea, să răspund până la sfârșitul acestui proiect (adică undeva prin ianuarie) este dacă „furtul pe internet este la fel ”rău” ca furtul în realitate?”.